Te privesc pentru ultima data, e ultima sear a pe care o voi mai petrece cu tine. E tarziu si lumina dispare usor din camera asta sufocanta. Intr-un colt al salonului esti tu, stai nemiscata, ai zice ca esti o statuie. Tacerea ne apasa, privim in gol si nu scoatem nici un sunet.
E greu sa acceptam ca o data ce vom iesi din aceasta camera noi doi, vom inceta sa mai existam, acel intreg se va sparge, ramanand doar eu si tu. doua unitati ce nu se vor mai cunoaste, legatura se va rupe brusc si totul inceteaza sa mai existe.
Un sunet de pian completeaza admosfera sufocanta, privirile se intalnesc undeva la mijlocul camerei , se opresc….se privesc
Incerci sa conturezi cateva vorbe, insa te opresti inainte ca ceva sa prinda
viata..comunicarea inceteaza sa mai existe intre noi doi. Deja e prea intuneric ca sa te mai zaresc, ma ridic si ma indrept spre usa…te opresti din respirat si corpul ti se inconvoiaza in fotoliul de catifea rosie pe care stai…
Ma doare, insa plec…
Usa ramane crapata…visul nu se stinge, e doar inghetat….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu