sentimente...refulare...un simplu produs de consum

Cineva mi-a spus "eşti prea bun pentru a fi singur" I-am spus "NU, eu sunt prea bun sa fiu mintit, inselat si jucat pe degete ca pe o marioneta ;)

Urasc perioadele de tranzitie in care te simti ca ultimul om de pe pamant, momente cand vrei sa te ascunzi sub o piatra si sa astepti acolo, sa se vindece toate ranile pe care cei din jurul tau fara constientizeze, acest lucru le-au scrijelit pe corpul tau firav.

In fiecare zi ma ingrop in teancuri de foi, caiete, carti....doar doar nu voi mai avea timp sa ma opresc si sa vad prezentul, prezent ce momentan imi omoara visele si dorintele.  

Ce nu inteleg e cum am ajuns sa urasc sa mai primesc atentie, chiar daca tanjesc dupa ea cu disperare, acum nu o mai vreau, nu ii mai vad rostul cand cei din jur, nu neaparat se indeparteaza ci pur si simplu nu le mai pasa, sau stiu ca eu sunt acolo si cand au nevoie, pot pune mana pe telefon si eu sunt disponibil mereu sa ii ascult si sa dau sfaturi.

 Uneori am impresia ca sunt un produs de consum, un fel de ambalaj de corn cu ciocolata care dupa ce cornul a fost consumat, ambalajul este aruncat in voia vantului de pe o strada oarecare.

 Doare? Da uneori doare. Te obisnuiesti? Da te obisnuiesti fara sa vrei cu aceste lucruri.......

Cum spuneam, o sa imi caut o piatra sub care sa ma ascund pana cand cineva isi v-a aminti ca are nevoie de un sfat.Astept cumintel pe un raft de magazin ca cineva sa se opreasca in fata mea si sa ma cumpere....