o pagina de jurnal......

Copilarie de cristal, asa te-as descrie pe tine acum. Copilaria ta ce pare ca in fiecare zi imi lipseste din ce in ce mai mult.
Retraiesc doar putinele clipe in care noi eram impreuna si eram un tot unitar. Un intreg ce privit prin prisma ochilor tai pare a fi frumos, palpabil. Un frumos ce ma sperie si ma pune pe ganduri, ganduri ce acum cateva luni nici nu concepeam sa le am.
Imi e frica sa iubesc, imi e frica sa recunosc sentimente si refuz uneori sa cred ca pot sa fiu iubit. Intodeauna am avut probleme in a recunoaste sentimente catre cineva, sau daca le recunosteam veneau mult prea tarziu si totul se naruia undeva in aer.
 Sentimentele astea sunt atat de inselatoare uneori, atat de amare, atat de naucitoare incat ma fac sa ma ascund in mine si sa sper ca intr-o zi sentimentele vor vorbi singure cu mine si ma vor face sa vad ca nu e nimic rau in a recunoasete iubirea catre o persoana....
Uhh daca ar fii o carte care sa ma invete sa iubesc sincer si sa nu mai gandesc tot procesul asta de iubire ce bine ar fi, dar poate ca cu timpul o sa imi scriu propria carte de iubire, ce ma va invata....ce sentimente sa iubesc si ce sentimente sa arunc in cupa trecutului.
Trecut ce nu il regret, il iubesc din tot sufletul, imi ofera confortul de care am atata nevoie. Ma face sa zambesc uneori, sa ma simt atat de bine in prezenta lui, cred ca e singurul lucru ce nu pot sa il regret niciodata.......
trecut
 iubire
 sentimente
 copilarie
trecut...prezent?

 ..................................
.