Chicote, zambete si suspinari cam asa as descrie sentimentele mele de atunci. Nerabdare de a te vedea pentru prima oara era naucitoare. Ajung in gara aglomerata a bucurestiului, o gara ce instantaneu mi-a adus aminte de Octavian Paler si a lui viata pe un peron. Lume grabita si posomorata, doar eu zambeam pentru prima oara dupa cateva luni de tacere.
Te vad....esti draguta....as vrea sa te iau in brate dar ma aptin, insa in momentul in care m-ai atins ceva in mine s-a miscat, tot trupul a inceput sa imi vibreze. Te sorbesc din priviri si ma pierd in ochi tai ce par a avea un clar de mare albastra. Mergem intr-o cafenea, ne asezam la masa si o tacere se aseaza si asta nu din cauza ca nu avema nimic a spune ci din simplu fapt ca eu nu te puteam scapa din ochi, erai atat de frumoasa, atat de fragila incat fiecare cuvant al meu risca sa te sparga pe tine, o faptura atat de inocenta.Orele trec prea repede si totul pare ca se sfraseste prea tarziu, si totusi inima imi spune nu poti sa o lasi sa plece fara sa o saruti, fara sa o tii in brate macar pret de un minut. Iti propun sa mergem pana la mine acasa, sa mai vorbim in liniste si ca eu sa pot fuma linistit fara ca gerul de afara sa ma incomodeze. Tu accepti si asta imi da aripi. Ajungem la mine, si te invit in bucataria mea in care becul inca nu merge asa ca lumina e usor difuza. Imi aprind o tigare si incepem sa vorbim, tu sa imi faci complimente si eu sa inchid ochii si sa nu cred ca asta mi se intampla tocmai mie.
Simteam fiori, simteam ca vreau sa te sarut dar imi era frica sa nu ma respingi, pana cand am renuntat la retineri si am cedat dorintelor si te-am sarutat. Pentru prima oara luam initiativa si parea ca iti placea si asta asteptai de ceva vreme si tu. Te tineam in brate si te sarutam, atat de dulce atat de pasional momentul. Te lipesc de perete si te sarut din nou, puternic si frenetic. Era un sarut ce scapase se sub control, pasiunea din el era mult prea puternic pentru a fi explicat in cuvinte.Usor ne croim drumul spre patul din dormitor in care amandoi cadem ca si cum totul ar fi un dans al pasiuni, cuvinte in soapte si atingeri ce pareau sa faca fiecare particica a corpurilor noastre sa vibreze la unison.
Aerul ne era insuficient,sangele curgea cu repeziciune prin venele pronuntate ale bratelor ,iar pielea ardea atat de tare incat faceau ca atingerile sa prinda viata.Usor ne transformam intr-un intreg omogen.Ne priveau,doua perechi de ochi:unii albastrii zambeau juvenil iar ceilalti de un negru in care te pierdeai in ciudatenia infinitului de vorbe nerostite. Nimic nu conta in momentul acel, eram doar eu si tu, doi copii ce invatau sa reiubeasca cu pasi marunti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu