Cu toti cautam ceva, acel ceva care sa ne completeze. Intr-un final l-am gasit, e perfect, e lucrul care vine sa ma completeze. Si totusi parca ceva nu e bine. Sentimentul meu de singuratate a patruns prea adanc, blocand sentimentele noi sa intre. Eram in bratele ei aseara si in mod normal ar fi trebuit sa ma simt in al noulea cer, in siguranta... insa o stare, fior ma impiedica sa ma simt bine, un sentiment de vinovatie ma cuprinde. Ceva nu pare a fi ok, ceva ma face sa ma simt trist ca ma aflu acolo in acel moment.
Cum depsesti acest lucru nu stiu dar vreau sa aflu pentru ca imi e teama sa nu pierd aceasta persoana care vede in mine ce alti nu vad, ce ma face sa ma simt bine in preajma ei.
Starile astea de confuzie ma macina usor si sigur.....tu cum ai reactiona, tu ce ai face?
da, sentimentul de singuratate , pe care l-ai avut, era sau este o presimtire de rupere a relatiei... asta iti spun din experienta... banuiesc, ca totul era perfect de complementar, numai ca anumite banalitati, esentiale pentru tine, numai erau asa de complementare... aveati grija de complex si mai putin sau deloc de minoe...
RăspundețiȘtergereeu...hm... mi-am dat seama de asta, dar am refuzat sa cred ca ne vom impiedica din cauza asta... nu am facut nimic sa impiedic asta... asta a fost atitudinea mea...
ce as face acum ? nimic ... am pierdut-o... si cu ea a plecat toate sentimentele de singuratate...