Cea mai urata zi pentru o persoana ce este singura e ce de
14 februarie sau 24 februarie cand tot romanul cu mic cu mare
sarbatoreste iubirea. Oriunde intorci capul vezi cupluri zambitoare, ce poate ca
aseara au avut o cearta imensa insa azi totul e dat uitarii. El i-a daruit un
buchet mare de flori si o cutie de praline, ea il vede ca un simblol al iubirii
si afectiunii lui.
Azi am fost un pic masochist, am scos din dulap cutia ce imi
ascunde toate amintirile din relatiile trecute, scrisori, fotografii, bilete de
tren, trandafiri ce odata erau plini de viata. Azi mi am amintit ca la un
moment dat in viata mea am iubit si am fost iubit. M-am cunfundat in amintirile
usor dureroase dar pline de insemnatate, azi mai mult ca niciodata. Mi-am
amintit ce as fi putut sa am si poate cat de fericit as fi put sa fi si eu azi
impreuna cu retul cuplurilor fericite din oras.
Trebuie sa recunosc ca urasc ziua asta ce imi aminteste ce
as fi putut sa am si cat de fericit poate ca as fi fost daca as fi luptat mai
mult, pentru ce a fost al meu. Acum doar aceasta cutie
imi bucura sufletul, ma face sa zambesc, ma face sa sper ca intr-o zi voi mai
adauga o fotografie si o scrisoare cu cuvinte spuse din suflet.
Nu am nimic cu ziua de azi, 14.02.2013, insa dat fiind
faptul ca sunt singur imi e si frica sa ies din casa, refuz sa vad fericirea
altora. Refuz sa vad cupluri fericite cum ar trebui sa fiu si eu, nu cred ca
sunt singurul caruia ii este greu sa sarbatoreasca ziua asta alaturi de alte
cupluri ce privite din exterior par al dracu de fericite.
Se spune ca iubirea reprezinta singurl etalon prin care se
masoara totul si ca fara iubire lumea ar fi un mecanism rece capabil sa dea
viata si atat. Da iubirea e un etalon, o eticheta pe care ti-o doresti tatuata pe intreg
corpul tau. Pentru moment aceasta eticheta ramane acolo o vreme insa
timpul trece si eticheta incepe sa se deteoreze si usor, usor cade, atunci apare
suferinta, mii de pumnale iti sunt infipte fara mila pe intreg corpul. Doare,
doare atat de tare incat ai fi capabil sa iti pui capat zilelor, dar un prieten
iti sopteste:
Suferinta e o forma de dragoste, nu dispera cu timpul
pumnalele vor cadea de la sine si tu iti vei reincepe procesul de redescoperire
a iubirii.
Pana atunci eu o sa ma indop cu multa ciocolata in forma de inimioare.
Sa fiti iubiti si fara frica, mii de pupici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu