
In putinele clipe de ragaz si armonie, recunoastem ca excesul de atasament nu ne face bine. Nici noua si nici celor din jur. Recunoastem, dar nu credem. Orice am spune, suntem emotionali prin excelenta chiar daca juram de dimineata pana seara contrariul. Prin tot ceea ce facem, atasamentul este un argument in favoarea evolotiilor noastre imprevizibile. Nu cumva atasamentul este o forma de recuperare a unei parti din fiinta noastra?
Trebuie sa recunoastem ca prin atasament eul nostru capata, uneori, dimensiuni care ne fac sa zambim. Caci una este sa spunem ,,iubita mea", copilul meu", ,,casa mea" si alta ,,numele meu", titlul meu", ,,neamul meu".
De curand am aflat ca sunt anxios intr-o relatie.
,,Atasamentul anxios este caracterizat de o imagine de sine negativa si o supravalorizare a partenerului, ce conduce la dependenta de acesta. Aceste persoane cauta un grad inalt de intimitate cu partenerul, doresc aprobare din partea acestuia si atentia lui continuă. Au tendinta de a avea manifestări emotionale exagerate, se tem in permanenta ca relatia se va sfarsi, doresc sa-i faca pe plac partenerului in orice situatie, acesta putand sa ajunga sa reproseze lipsa de initiativa sau de personalitate. Sunt persoane banuitoare, care nu au niciodata incredere deplina in cel de langa ele si care au nevoie sa petreaca un timp cat mai indelungat cu partenerul sau sa vorbeasca des la telefon in momentele in care nu sunt impreuna."
Cel mai oke atasament este cel securizant, pentru un anxios este de preferat sa cada in bratele unui securizant pentru a ii indeparta toate temerile.
,,Atasamentul securizant se caracterizeaza printr-o imagine pozitiva asupra propriei persoane si asupra celorlalti, determinand in general multumire cu privire la relatia cu partenerul. Persoanele cu acest tip de atasament se simt confortabil in intimitatea creata in cuplu, insa tin la autonomia lor, stiind sa alterneze cele doua situatii. O persoana cu un stil de atasament securizant va tinde sa aiba mai multa incredere in partenerul de cuplu, nu va simti nevoia sa vorbesca des la telefon cu acesta, va putea suporta si chiar se va bucura de situatia in care fiecare sa aiba libertatea de a iesi separat cu prietenii in oras, va sti cum sa-si sustină partenerul fara să il sufoce cu atentia sau cu grija sa, va avea o toleranta mai mare la situatiile ambigue si nu va cere multe explicatii cu privire la unde si cum si-a petrecut partenerul timpul in perioadele in care au fost separati."

Un alt tip de atasament este cel evitant, acesta poate creea destul de multe probleme in cadrul unei relatii.
,,Atasamentul evitant se regaseste la persoanele care au atat o imagine de sine negativa, cat si o imagine negativa asupra partenerului, astfel temandu-se sa dezvolte si sa mentina relatii de apropiere emotionala. Acesti oameni se afla intr-un stadiu de ambivalenta, pe de o parte isi doresc foarte mult sa aibă o relatie de cuplu, pe de alta parte se tem foarte mult de ceea ce ar putea sa se intample si de suferinta pe care ar putea sa o indure in caz ca lucrurile nu merg bine. Ei au tendinta sa nu isi crediteze partenerii cu incredere si sa se considere pe ei insisi nedemni de a fi iubiti."
Stilul de atasament influenteaza relatiile noastre de cuplu, determina, printre altele, gradul de apropiere pe care il avem cu partenerul, increderea pe care i-o acordam, dar si increderea in noi insine in cadrul relatiei, nivelul de independenta cu care ne simtim confortabili, nevoile si disponibilitatea de a sustine. In cazul in care stilul nostru de atasament nu este unul securizant, putem gasi oricand persoane in jurul nostru dispuse sa vindece si sa inchida vechile rani, este insă important sa cerem acest lucru intr-un mod matur, fiind constienti de nevoile noastre si comunicandu-le partenerului, astfel incat sa primim in cadrului unui schimb, amintindu-ne ca nu mai suntem copii si ca nimeni nu este dator sa ne indeplineasca toate dorintele, neglijand propriile nevoi.