
dupa multe cautari pe internet am gasit un interviu cu o prostituata pe care m-am hotarat sa-l public si aici pe blog...ca sa lamurim anumite lucruri legate de prostitutie....trebuie sa mentionez ca interviul a fost realizat de Ana-Maria Popa
Eu: De ce faci asta? De ce practici cea mai veche meserie din lume?
Elena: Se pare ca viata nu mi-a oferit prea multe sanse. Povestea mea e trista si incepe inca din copilarie. Provin dintr-o familie desfranata, tatal mau un alcoolist fara pereche – o batea pe mama mea mai des decat se ducea la baie. Un om foarte violent, nu a stiu niciodata sa ne invete ceva de bine, sa ne spuna o vorba buna sau sa ne ofere ceva .. ca orice tata copiilor lui.
Eu: Violenta lui s-a revarsat si asupra ta?
Elena: Nu, niciodata nu a dat in mine. El avea ce avea cu mama. Ii vorba foarte urat chiar si de fata cu noi. Ii spunea mereu ca e o curva proasta si ca nu e in stare sa faca nimic bun. Mie si fratelui meu nu ne facea nimic… nu ne batea, nu tipa la noi, pur si simplu ne ignora.
Eu: Revin cu intrebarea de mai sus: de ce faci asta?
Elena: Fac asta pentru ca nu am avut posibilitatea sa invat ceva bun, nu am facut decat 8 clase, dupa care am fugit de acasa cu Marian. Eu aveam 14 ani, iar el 18. Am fost atat de naiva, nu stiam ce avea sa se intample. Credeam ca ma iubeste si am plecat cu el, am avut incredere, il iubeam, plus ca vroiam sa scap de scandalul de acasa.

Marian mi-a spus ca mergem sa stam cu parintii lui, oameni pe care nu ii cunoscusem niciodata… de fapt, el m-a dus intr-un bordel si dusa am fost. M-a vandut!
De atunci nu am mai avut scapare. Bataia pe care nu o luam acasa, o luam zi de zi de la cei care ma obligau sa ma prostituez. Ma drogau si ma bateau. Dupa o luna nu mai aveam curaj sa ma opun. Fata mea alba si curata… era acum vanata, obosita, paream moarta.
Eu: Ai incercat vreodata sa scapi?
Elena: Da, de foarte multe ori, cand plecam cu clientii. Ii rugam, ii imploram sa ma ajute, sa ma scape de lumea asta, dar nu au vrut. Le-a fost frica, nu le-a pasat .. nu stiu. Pana la urma, de ce le-ar pasa? Poate au crezut ca merit asta, ca imi merit soarta, ca am “cautat-o”, cum se spune.
M-am obisnuti cu viata asta. O viata murdara si bolnava.
Ma vor lasa sa plec cand nimeni nu va mai vrea sa puna mana pe mine. Cand niciun client nu o sa ma mai aleaga. Atunci imi vor da drumul...
ne@cşu
saraca fata:(
RăspundețiȘtergerete intereseaza un link-exchange la blogroll?
RăspundețiȘtergereEcologie Umana last post: Nati Meir sau ”Deșteaptă-te jidane”