E decembrie, e noapte, e pustiu, iar patul pare a ma striga, dar trupul refuza sa se odihneasca, refuza alinarea lui, refuza iubirea. Lampa incepe a pâlpâi semn de oboseala insa sunetul ploi nu ma lasa sa adorm, nu ma lasa sa ma odihnesc. Totul pare a ma strânge, pare sa ma sufoce, sa ma faca sa adorm. Şi totusi lumina din candela se stinge usor...totul pare a incremeni...liniste....poc...poc..poc...
........LINIŞTE......POC ...POC...POC...